 |
 |
|||||
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
ProzeUn popor de poeti
Eram pe estrada improvizata, în frigul naprasnic al noptii de iarna, înaintea multimii galagioase si agitate strînse în fata Teatrului National, si încercam sa ma hotarasc sa vorbesc. Stiam bine de ce venisem acolo, era un miting politic, unul dintre multele la care participasem în aceste zile teribile, nebune, haotice, de sfîrsit de decembrie. Fusesem printre cei din multime care luasera cu asalt piete si institutii, fusesem printre organizatorii de manifestatii, asistasem la tot felul de reuniuni civice, sindicale, intelectuale, partinice, semnasem declaratii si petitii, scrisori de adeziune, manifeste. Intrasem chiar pe lista primului Front al Salvarii Nationale.
Cititi proza
Virusul Europa
La un moment dat se raspândi în acea tara îndepartata o maladie noua si virulenta, care atinse cele mai neasteptate forme si se întinse pâna la cele mai înalte vârfuri de munte, pâna la tarmul dantelat al marii si pâna în cele mai îndepartate orasele, sate, vagauni si cotloane.
Nu fusese destul ca tara era asezata de Dumnezeu, de natura sau de întâmplare, mai spre marginile lumii cunoscute si civilizate. Nu era destul ca trebuise sa se lase calcata în picioare de tot felul de populatii migratoare cu nume greu de pronuntat si de imperii mai vechi sau mai noi carora li se nazarise sa mai cucereasca niste bucati de pamânt prin acea parte de lume, cu care apoi nu stiau ce sa mai faca. Nu era destul ca tarisoara asta trebuise sa apere „cu pieptu-i de arama”, cum spusese un bard, vreme de secole poarta dinspre est a lumii civilizate de tot felul de barbari carora nimeni nu le mai stia numarul, dupa cum sustineau istoricii ei si-si închipuiau înflacarati poetii ei lirici, în vreme de lumea civilizata nu prea se sinchisea de asta, sau i se parea de la sine înteles.
Cititi proza